O bulă, două buli, trei buleli (1)

      - În viaţă nu le poţi avea pe toate, comentă Robert ca un înţelept deşi nu prea era, se ghida mai degrabă după cum îi dictau împrejurările. 

     - Evident, i-o sublinie Cantemir. 

     Un ochi atent (Robert nu deţinea în clipa aia un astfel de organ) ar fi sesizat două lucruri: Cantemir îl privise pe Robert ca şi când s-ar fi mirat foarte de capacităţile filosofice-gnomice ale acestuia după care Cantemir îl ascultase pe Robert ca şi când ar fi considerat că acesta nu are nicio calitate în rostirea unor astfel de cugetări. Altfel spus: Robert o ardea pe tot soiul de aroganţe deghizate. Nu era frumos ce făcea. 

     - Altceva am vrut să spun, deliră... sorry... declară Robert de parcă şi-ar fi amintit-o brusc. 

     - Daaa? 

     - Da. 

     - Ce? Că nu se vede nimic altceva. N-ai cum să le ai pe toate, corect. Am vrea dar nu se poate. Iar dacă s-ar putea cred că ar fi o mare plictiseală. Sau un haos total. Gen "ne-am autodistruge cu bună ştiinţă". 

     - Tre' să fii antenă la ce nu se spune. Acolo-i revelaţia. 

     În bucătărie, televizorul Led Star-Light cu diagonala de 60 cm., agăţat în colţ într-un suport cromat, o înfăţişa pe ministra mediului, apelor şi pădurilor vorbind de la tribuna Parlamentului. Deşi sonorul era extrem de scăzut Robert auzi foarte clar vorbele ministrei: "administraţia nu se face cu adjective". 

     În clipa următoare revelaţia pe care o avu şi care-l stăpâni plenar se desfăşură după cum urmează: 

     a) exprimarea praşcalanei ăsteia de altfel foarte masculin îmbrăcată are ceva artificos în ea. Politicienii şi vorbele lor mari! Unde eşti tu, Caragiale, ca punând tocul pe ei să-i împarţi în două cete, în tâmpiţi şi în mişei? Unde mai eşti? Doar pe banconta de o sută! 

     b) unii încă nu sunt capabili să treacă dincolo de Aparenţe. Cum ar fi Cantemir. Unde scrie că dacă am fi cu toţii fericiţi ar fi o mare plictiseală? Ori te pomeneşti că aşa stau lucrurile în Paradis! A fost el acolo şi s-a umplut de plictiseală de-i venea să-şi pună capăt zilelor sau ceva de genu'! 

     c) chiar aşa: ce faci dacă nu le poţi avea pe toate? Şi de unde ştii că alea toate pe care ţi se doreşti sunt lucruri bune? Sau eşti îndreptăţit să le ai? Părerea mea e faza cu nonavutul de toate e un eufemism pentru "a lăsa de la tine". Lasă că oricum, vorba poetului, te-or întrece nătărăii chiar de-ai fi cu stea în frunte. 

     Revelaţia nu doar că-l stăpâni plenar dar, odată manifestată, Robert avu impresia că pluteşte deasupra lucrurilor. Deasupra superficialităţii Lumii. Mai mult decât atât, văzu această superficialitate de parcă însuşi Cel-de-Sus i-ar fi descris-o şoptindu-i la ureche. Superficialitatea şi, mai grav, faptul că trăim fiecare în propria noastră bulă, orbi şi surzi la bulele ălorlalţi şi ferm convinşi că bula noastră e adevărul absolut.