I-a primit în birou, i-a invitat să ia loc pe scaun (erau nişte fotolii din piele, de un cafeniu turbat), i-a servit cu o cafea şi un coniac (dintr-ăla vechi de 12 ani), le-a vorbit. Adică a deschis gura ca să le vorbească numai că a fost rapid întrerupt:
- Băi, uite care-i treaba...
- Păi, boss, ne-am făcut treaba. Vi le-am adus, a zis unul dintre ei care, dacă aveai niscaiva cunoştinţe antropologice, îţi dădeai seama că nu avea deloc un ten exotic ci unul cât se poate de ţigănos. Romulete d-ăla de la coada Europei, din ţara aia de se învecinează cu ţara aia condusă de o muiere care l-a cam pus cu botul pe labe, legislativ vorbind, pe tătuca de la răsărit.
- Îs în stare perfectă. Cum aţi şi spus, de altfel, a adăugat altul, tot un romulete dar ceva mai spălăţel. Probabil reuşise, prin cine ştie ce miracol, să termine 12 clase.
S-a uitat la ei cum priveşte un ghepard un popândău cu tendinţe de emancipare spre zona prădătorului alfa, şi-a pus pe mutra-i zâmbetul lui tip zâmbilici-bambilici-ne.dăm.în.bărci.cu.toţi.proştii.că.doar.aşa.te.înţelegeţi.cu.ei, a continuat onctuoso-duhos:
- V-am cerut o oliţă de noapte cu motive maiaşe. Da? Aşa a fost înţelegerea, corect? Ok. Aveţi habar ce mi-aţi adus? Nu. De ce? Pentru că sunteţi proşti. De ce sunteţi proşti? Pentru că sunteţi proşti. Ce dracu credeţi voi că trebuie eu să mă fac cu atâţia proşti? Să-i compătimesc? Canci. Mai gândiţi-vă. Dacă nu sunteţi de acord cu ce v-am spus n-aveţi decât să vă scrieţi testamentul.
După care a deschis televizorul şi i-a invitat să privească. Ciumecii s-au întors (televizorul era agăţat pe peretele din spatele lor), fotoliile din piele de un cafeniu turbat au scârţâit melodios, ştirea a decurs inexpugnabilă. În ştire se vorbea despre un coif dacic.
- Suntem pă sticlă, a rostit unul dintre ciumeci, în limba lui natală. Mişto.
Bossul, care cunoştea limba datorită mamei sale, a scuipat:
- Sunteţi pă dracu tăiat în patru.
După care a comunicat pe un ton uşor ridicat dar mortal:
- Nu e nici pe departe o oliţă de noapte cu motive maiaşe. E o comoară naţională. Ce v-am zis eu despre furtul comorilor naţionale?
Ciumecii s-au scăpinat în cap. Nu-şi mai aducea aminte.
În birou au intrat brusc trei frigidere. Unul era înarmat cu un shotgun, altul purta o sabie ninja, al treilea un Kalashnikov.
- O să mergeţi cu domnii şi o să faceţi pierdute obiectele unde credeţi voi de cuvinţă, le-a zis bossul turnându-şi un coniac.
Ăsta chiar era vechi de 12 ani nu ca poşirca servită proştilor. A continuat:
- Contrarul misiunii ăsteia simple înseamnă că vă fac domnii pierduţi pe voi. Definitiv. Aţi înţeles? Valea.
Le-a întors spatele, s-a apucat să privească pe geam de parcă îl pălise inspiraţia artistică. Unul dintre ciumeci a dat să spună ceva, unul dintre cei trei domni l-a luat în balon:
- Hai, bă, lasă vrăjeala dacă ţii la amărâtu' tău dă life. Ai auzit ce-a spus şefu', da?
I-au luat pe sus fără să mai aştepte vreo explicaţie din partea lor. De atunci încoace Lumea nu mai ştie nimic de ciumecii cu pricina. Coiful a fost găsit, după cum se ştie, într-un fund de curte, învelit în prosop şi îngropat în pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.