joi, 2 februarie 2023

Guvernatorul (7)

            Îi luă ceva timp până când, odată ochii deschişi, se adaptă la realitate. Încă se întâmpla, de fiecare dată, aşa. N. era acolo, supraveghindu-l. I-o şi spuse, de altfel, afişând o figură impasibilă:

- Dacă-ţi revii atât de greu suntem pe drumul cel bun.

Ohcii lui N. râdeau.

H. aprobă. Ştia el prea bine ce însemna asta: revenirea la realitate, odată deconectarea cu virtualul produsă, permitea virusului să lucreze.

„Mda, dar ceea ce nu ştiau oficialii programului avea să fie adevărata lovitură de graţie”.

Aici, în laborator, nu-şi rosteau niciodată numele întreg. Chestia asta, dacă avea loc, se petrecea în fundul bazei. Acolo nu existau camere video. Acolo era singura zonă în care puteau fi intimi unul cu altul. Şi liberi. Şi puteau rosti adevărul. În rest, presiunea bazei secrete te îndemna la o autocenzură cruntă.

- Trebuie făcut ceva în privinţa Miropeei, zise H. deconectându-se complet de la aparat. A primit prea multe... ăăă... capacităţi.

- Superputeri?

- Da, superputeri, asta vroiam să spun. Mi-ai luat cuvântul din gură.

- Te-nţeleg, zise N. indicându-i, pe o măsuţă din apropiere, un pahar cu un lichid rozaliu. Ţi-am pregăti un tonic. Ajută.

- De curiozitate N., întrebă H. urmând indicaţiile ei. De data asta cum era? Aruncam Adalhardul în aer?

- Da. Doar că trebuia să apară guvernatorul pe ultima sută de metri şi să te rănească mortal. Cu ultimele forţe aruncai Adalhardul în aer.

- Cam melodramatic, nu crezi?

- „Oglinda” e plin de melodrame. Merge perfect, ai să vezi. Un virus trebuie să păcălească la milimetru altfel nu mai e virus.

H. clipi rapid, cu un efort de adaptare la realitate, se postă în faţa camerei. N. dădu play. Pe ecran se ivi figura unui bărbat între două vârste, cu părul uşor grizonat, chip brăzdat de ceva riduri, privire de satrap aflat în zilele lui umane.

- Progrese?, întrebă el cu un glas cavernos.

- Desigur, şefu’, replică H. prompt. Mai avem puţin şi...

- În cât timp e gata? Ore, zile?, întrerupse şeful, nerăbdător.

- 72 de ore maxim, răspunse H. ca scos la tablă.

- Aveţi la dispoziţie 60. După aia, dacă nu-s mulţumit de progres, vă trimit să respiraţi sub apă. Fără echipament de protecţie.

- 60 de ore. Am înţeles.

Ecranul se închise ca scos din priză. N. şi H. schimbară priviri a căror semnificaţie numai lor le era cunoscută după care se puseră pe treabă.

Şeful reveni peste fix 60 de ore. Programul era gata. Ceru, desigur, o extraverificare, ca să fie sigur că nu se strecuraseră „inadvertenţe”. În realitate, şeful nu avea încredere în aproape nimeni din baza secretă. N. şi H. mizau pe extraverificare şi o acordară bucuroşi. În clipa în care programul fu supus rulării de verificare suplimentară pe ecran apăru, la nici zece secunde de la începerea lui, figura lui H. care-şi începu povestea:

- „Oglinda” este la ora actuală, după cum se ştie, cel mai de succes program de realitate virtuală din lume. Milioane de utilizatori îl folosesc zilnic. Pentru alte milioane el reprezintă singura realitate plăcută a lumii haotice în care trăim. Unii s-au gândit însă să profite de pe urma acestuia şi, într-o bază secretă a cărei locaţie oricum poate fi aflată în linkul de mai jos, au pus la cale un program-virus numit Guvernatorul. Încărcat în codul-sursă al „Oglinzii” Guvernatorul va permite monitorizarea şi chiar controlul subiecţilor chiar şi când aceştia sunt deconectaţi de la lumea virtuală. Implicaţiile la nivel mondial, vă puteţi da şi singuri seama, sunt imense. Când ne-am înrolat în program ni s-a spus, bineînţeles, cu totul altceva. O ditamai minciuna. Cum că vom lucra la bunăstarea planetei. Când am înţeles despre ce fel de bunăstare era vorba verdictul nostru a fost unul singur: Dumnezeu nu e decât unul singur, nu te poţi juca cu destinele oamenilor după bunul tău plac... 

Încă de la primele cuvinte, Şeful se albi subit. Puse mâna pe telefon şi ceru „departamentul securitate” pentru a-i fi aduşi, de acolo, din zona de cercetare a bazei, cei doi „recalcitranţi”.

Nu mai apucă, exploziile care urmară, declanşate de discursul lui H. făcând zona una cu pământul.

În presă apăru ulterior doar atât: că un cutremur cu magnitudinea de 7,5 pe scara Richter fusese înregistrat pe fundul oceanului. Nu se punea problema unei alerte de tsunami.