Sabotajul (7)

     Nici nu termină bine de vorbit Ferdinando că în hală pătrunse Samuel răcnind ca un descreierat şi înarmat cu un topor pe care-l ridicase deasupra capului cu ambele mâini. Dragoş văzu ca prin ceaţă un Samuel mai mult împiedicându-se decât căzând drept în calea lui Ferdinando. Sau acesta fusese atât de surprins de gestica servitorului încât uitase să se mai gândească la altceva, autoapărare inclusiv? 

     Două lucruri fură certe: mai întâi fierul toporului se înfipse în occipitalul lui Ferdinando care, prăbuşindu-se secerat, îl luă cu el şi pe Samuel, incapabil să-şi desprindă mâinile de pe lemnul mânerului. 

     Pe urmă, Marcelino, scoţând din buzunarul pantalonului un obiect asemănător unui cartuş de imprimantă şi întinzându-l în direcţia celor doi, îl proiectă pe Samuel înspre peretele din sud al încăperii. Zborul fu scurt dar violent. Samuel se izbi de zid crăpându-l. Odată cu asta crăpară şi nişte chestii prin corpul nefericitului, sângele năvălindu-i pe gură afară ca şi când ar fi vomitat. Marcelino avu iniţial intenţia de a se deplasa înspre Ferdinando, se răzgândi în ultima clipă. 

     - O hazna de planetă, reiteră el, privindu-l pe Dragoş cu un amestec de greaţă şi milă. Nu-i de mirare că nu aţi reuşit încă desprinderea spre stele. Uite-te la el – Samuel zăcea pe podea într-o baltă de sânge asemeni unei marionete căreia păpuşarul îi tăiase sforile – şi spune-mi ce poate fi mai primitiv decât asta? Ciopârtanul primea de la Darius bani şi haine iar el îi furniza corpuri. Jenant. Anatolie ăsta era al patrulea în decurs de jumătate de veac. Nemurirea, auzi tu ţăcăneală. L-au păcălit nişte vorbe iar el, la rândul său, i-a păcălit pe alţii tot cu vorbe. 

     Dragoş simţi cum alunecă spre podea desprins din legăturile sale nevăzute. - Îţi vând un pont pe gratis, tinere, mai zise el înainte de a părăsi încăperea. Dacă vei vrea vreodată să părăseşti haznaua asta mai treci pe aici – lui Dragoş nu-i fu greu să înţeleagă că se referea la hală nu la apartamentul lui Anatolie – şi ia legătura cu mine. Mă chemi şi voi veni. M-am făcut înţeles? 

     Dragoş dădu din cap că da, se făcuse înţeles.