În după-amiaza aia sticloasă de toamnă, călduroasă ca o zi de august, cu aromele unui iulie cărnos ca un iunie puriu dar senzual, Praz Iulian venise de la scârbiciu. Cu căştile pe urechi şi mişcându-se surprinzător de vioi. Până şi pe el îl surprindea propria vioiciune. Oare de unde atâta cantitate industrială de vioiciune pe metru pătrat că doar nu mai devreme de zece minute fusese rupt de oboseală. În maşină aproape că mai avea puţin şi închidea ochii de oboseală.
Noroc cu pisica aia albă pe care a călcat-o pe cap, ceea ce avu darul să-l readucă în planul atenţiei distributive că altfel cine ştie ce se mai întâmpla.
Revenit aşadar din amorţeală se temu pentru o clipă să nu fie doar o părere - adică el să fi murit în urma coliziunii cu vreun tir, ceva şi acum visează de pe cea lume. Dar nu, fu o chestie cât se poate de reală.
“Toată amorţeala, gândi Praz extatic, se datorează, fără îndoială, Angelicăi. Cum de nu m-am gândit la asta mai devreme?”
Era chiar absurd că nu se gândise la asta mai devreme.
Şi dintr-o dată memoria clipei îl revendică fără drept de apel. Prima lui “cunoştinţă” feminină fusese o puicuţă în etate de fix treişopt de ani, în condiţiile în care el era de-abia în anul întâi de facultate. Tipesei însă de abia dacă-i dădea douăzeci şi şapte. Mirela avea fire de artistă - expictoriţă, exfotografă, excochetând cu actoria şi chiar cu regia de film (scurt metraj), actualmente scriitoare de sloganuri publicitare. După propriile ei declaraţii această din urmă preocupare îi adusese fericirea mult dorită. Psihologică dar şi financiară. Dar nu fără jertfe. Cu toate astea se străduise din răsputeri să-şi ascundă zâmbetul de satisfacţie de pe buze dat de găsirea fericirii, nu de alta dar invidia celorlalţi, mai ales a celorlalte, aşa-zise prietene, poate naşte monştri. Unii dintre ei infernali.
Cu toate astea fu surprinsă să constate într-o bună zi că-i cam lipseşte ceva. Fericirea? Da şi nu prea. O stăpânea o melancolie. De la bărbaţi? Şi da şi nu. Divorţată de două ori, despărţită de două ori. După primul divorţ toţi bărbaţii erau la fel - proşti şi porci, la al doilea divorţ îi ura până în măduva oaselor, după prima despărţire - concubinaj cu un prosper om de afaceri foarte chipeş dar cu ulterior descoperite puternice inflexiuni homosexuale reprimate - i-a venit să se arunce de pe bloc: în seara aia îşi surprinsese iubitul cu un tinerel pletos şi cu trup sculptat la sală. Dacă nu s-a sinucis fu din pricina priveliştii de pe bloc ce a lăsat-o cu răsuflarea tăiată - un asfinţit de soare colorat în portocaliu, roşu regal, vioriu bacovian, albastru de Bălaşa, ba chiar şi puţin verde. Nu de Paris ci a la Dali.
“Viaţa merită trăită”, concluzionă insa dând astfel dreptate unei voci pe care o auzise atunci în mijlocul creierilor.
“Una din cele mai frumoase amintiri şi senzaţii din viaţa mea”, avea ea să-i declare ulterior studentului Praz Iulian, întinşi goi amândoi între nişte cearceafuri de mătase din acelaşi pat în care fostul ei concubin se iubise cu tinerelul muşchiulos.
“De ce n-ai aruncat patul?”, întrebase Iulian mângâind-o distrat pe sâni.
“Ce are una cu alta?”, replicase ea mângâindu-i bărbăţia.
“Nu prea are dacă ești deschis la minte, întări Praz sec. Apropo: ce ziceai că s-a întâmplat cu iubi, l-au bătut unii?”.
“L-a călcat o maşină”, replică ea cu aceiaşi voce cu care ai cere un bilet de tramvai în staţie. “Eram pe bloc, în seara aia magică de care ţi-am mai povestit, şi după ce soarele a apus am mai aruncat odată o privire peste balustrada acoperişului. L-am zărit pe el, în lumina becurilor, traversând. În fugă. L-am crezut fugit după mine, căutând să-mi explice cum că nu era ceea ce credeam eu că este. Naiva de mine! Atunci s-a întâmplat: traversând l-a spulberat un microbuz care gonea regulamentar.”
“Pe bune?”, făcu Iulian încremenit cu ţigarea între buze.
“Dacă-ţi zic”, replică ea sărutându-l delicat într-un loc. “Ia uite ce fel ai rămas tu acum... ha-haaa...”, mai râse ea strecurându-se peste el cu coapsele ei tari. “Exact cum am rămas eu atunci: plăcere divină. Răzbunare totală.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.