miercuri, 10 februarie 2021

Căutarea (2)

     În nări i-a venit miros de struguri. Apoi de vin turnat în ulcică de lut. S-a auzit un muget de vacă. Ceva cald l-a mângâiat pe frunte. Când a deschis ochii a văzut că sta întins pe un pat ca de spital, pe o verandă construită integral din lemn iar din capătul celălalt îl privea o siluetă cu un păr de un roşu aprins.

     Fata îi sublinie că toată neliniştea sa nu poate fi rezolvată decât de Grefier.

     - Îi spun că m-ai trimis tu? făcu ironic Rareş.

     - Ar fi cam greu să-i spui, zise ea calmă. Mai întâi trebuie să-l găseşti. Sigur, toată lumea ştie că Estetikans, ţinutul Cimiliturii, e locul unde poate fi căutat Grefierul dar de găsit e cu totul altă poveste.

     - Asta-i cea mai tare chestie de până acum, zise Miroslav izbucnind în râs. Până în clipa asta toţi cei care m-ar fi putut, chipurile, ajuta s-au dovedit a fi un mare „fâs”. Eu îi întrebam de durerea mea, ei o ţineau pe durerea lor. Dialogul surzilor. Acum asta: caută-l pe cutărescu că el sigur te va lămuri. O busolă nu-mi dai?

     - Pot să-ţi dau variante de căutare, dacă vrei.

     - Desigur. Fără ele m-aş simţi pierdut, replică Rareş jubilând.

     - Varianta unu este să te deplasezi până în Târgul Victoriei, întrebi de Grefier la pieţarii care vând peşte şi de aici încolo eşti pe cont propriu.

     - Genial.

     - Varianta doi: groparul Bacovius din cimitirul Plumbuita. Atenţie: îi dai mai întâi ceva de mâncare şi după ce te informează trebuie să mergi cu el la Cetatea de Vechituri şi să-l laşi să cumpere ce vechitură îi pofteşte inima. Dacă după isprava asta nu-ţi mai spune nimic despre Grefier înseamnă că ţi-a spus totul dinainte. Dacă nu, ai la dispoziţie varianta a treia.

     - Supergenial. Şi eu care credeam că chiar ar fi nevoie de o busolă.

     - Următoarea lună plină va fi peste patru nopţi. La ora unu şi douăzeci şi trei de minute să te afli pe Stânca Păcii şi să reciţi o poezie. Iată plicul cu poezia aici. Nu-l deschide decât atunci.

     - Te pomeneşti că nenea Grefier o să apară brusc, pe buza stâncii, odată poezia citită?

     - Dacă nici atunci nu se va întâmpla nimic, continuă fata de parcă ar fi recitit o poezie învăţată pe de rost, înseamnă că problema ta e închipuită şi trebuie să faci calea întoarsă. Sau poţi face ce te taie pe tine capul că răspunsul mult aşteptat nu va veni.

     - Auzi, ceva mai simplu nu există? întrebă Miroslav simţind că, deşi ar vrea să se enerveze, puterile îi sunt slăbite.

     - Frate-miu ţine la intimitatea sa.

     - Omul pe care-l caut e fratele tău? Grefierul?

     - Mda.

     - Chiar că asta-i sclipitor de genială. Păi de ce nu-i spui tu despre mine?

     - Nu merge aşa, zise ea cu un calm magistral. Astea-s indicaţiile lui. Vezi tu, frate-miu e un tip pe care-l caută mulţi. Şi Amyn a venit la el. Toţi au venit şi au plecat iluminaţi. Cum, pe de altă parte, alţii au plecat năuci de la el şi fie au sfârşit la azil fie la capătul unui mijloc de scurtare a vieţii. Şi uite aşa s-a trezit frate-miu un fel de Inamic Public Numărul 1 pentru că, vezi Doamne, se ocupa cu şarlatanii pentru a lua banii cetăţenilor. De atunci s-a învăţat minte: cine chiar are ceva pe suflet să facă bine să-l caute. Trebuie doar să asculte cu atenţie vorbele altora pentru a-l găsi. Genial, nu?

     În Târgul Victoriei era o hărmălaie de nedescris. Oameni cu treburi care-şi vedeau de problemele lor mărunte, orbi la problemele altora. Altădată înghesuiala asta l-ar fi indispus grozav. Acum n-avea cum să nu remarce faptul că Lumea i se înfăţişa spectaculos de paşnică.

     Venise aici mai mult din virtutea inerţiei decât din dorinţa de a-l găsi pe misteriosul Grefier. I se părea totul o imensă minciună:

     a) pentru ce-l chema Grefierul? Se simţea de la o poştă amatorismul. Ce poreclă mai era şi asta? De ce nu „profesorul” sau „fantoma” ori „judecătorul”? Asta din urmă suna chiar mult mai respectabil.

     b) toţi îi spuseseră chestii dar singurul lucru pe care-l aflase cu adevărat era că nu aflase nimic.

     c) în fond, nu era singurul care se vedea prins într-o criză existenţialistă. Nici primul dar nici ultimul.

     d) poate că nu era întâmplător faptul că nu aflase niciun răspuns. Poate că aşa era menit să se întâmple.

     e) ce ar mai fi putut să-i spună Grefierul?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.