Frumuseţi deplorabile

          - Frumos blocu’.

- Frumos pe naiba. D-ăla făcut în şabzăşapte. Dat în folosinţă imediat după cutremur. Ştanţă comunistă.

- Oricum, nu mai arată ca pe vremea aia. E termizolat şi termopanizat aproape integral. Faţă comercială, ce să mai...

- Asta-i altceva.

- Şi-mi place şi zona: multă verdeaţă, nu-i la stradă să-ţi vâjâie maşinile în dormitor, chestii d-astea.

- Dacă ignori hămăitul cotarlelor când ţi-e lumea mai dragă sau tot soiul de pisici hrănite de unii şi alţii că, de, e şi ele un suflet da’ asta nu le împiedică să-ţi mai lase câţiva purici alergându-ţi zglobii, vara, pe gambă în sus... da, e o zonă frumoasă.

- Un lucru e clar: nu le poţi avea pe toate, cârcotaşule care eşti.

- Ce cosaş?

- Cârcotaş. Tu.

- Iar tu eşti un ostaş pus în slujba înghiţirii fără discernământ a orice. Tu şi-n Somalia dacă te-ai duce în concediu te-ai întoarce de acolo spunând că e fost super că erau numai negri peste tot.

- Te invit să...

- Te invit eu să stai aici vreo doi ani şi eu mă duc să locuiesc într-o vilă cu piscină. După aia...

- Confirmă-mi o treabă: după calculele mele ar sta aici o sută de familii, nu?

- Apartamentele de pe colţuri au trei camere, restul două. Garsonierele sunt la parterul fiecărei scări. Câte una de fiecare scară.

- Mulţumesc de confirmare. Ce ţi-am cerut şi ce mi-ai spus! Halal!

- Cu drag. Dar familii nu sunt decât unsprezece.

- Cum unşpe?

- Exact.

- Mai umbli şi cu minciuna acum. De ce minţi?

- Au fost cândva o sută dar treptat ăştia unsprezece au tot cumpărat apartamentele care se eliberau.

- Nu văd logica.

- Ei însă da. Imaginează-ţi că au ajuns să ţină şi un concurs cu premii. De genul „cel mai feng-shui apartament aranjat de Crăciun, Paşte, Ziua Naţională sau începutul anului bisericesc”. Câştigătorul primeşte o excursie de zece zile, la all inclusive, într-un resort din Europa. De regulă la cinci stele dar au fost ocazii când s-a dat şi la patru.

- Excursie cu premiu?

- Exact.

- Şi cine jurizează? Tata mare?

- Anul trecut, de exemplu, am fost eu şi alţi doi inşi. Ăştia erau însă aduşi „din afară”, din alt cartier. Pentru obiectivitate.

- Tu?

- Sunt singurul pe care nu l-au cumpărat deşi, recunosc, mi-au oferit sume frumuşele dacă vindeam. Ce-i drept, am fost tentat dar după asta s-a întâmplat să mi-l renovez cap-coadă şi atunci văzând ce stas a putut ieşi am prins drag de el şi nu m-am mai mutat.

- Auzi, ca membru al juriului eşti plătit?

- Da.

- Cu cât, dacă nu sunt indiscret?

- Nu am voie să spun dar îs mulţumit.

- Auzi, nu poţi pune o vorbă şi pentru mine? Poate acceptă şi alţi membri la viitoarele concursuri. Mai, aşa, de la marginea oraşului.

- Să văd ce pot face, ostaşilă.