Fenomenul (4)

- În Tărâmul Zmăilor, dum cum bine ştii, tronează o inconfundabilă aromă de peşte stricat combinată cu un parfum suav de trandafiri, continuă Koriandros neabăutut. Am început, bineînţeles, să păşesc tiptil. La un moment dat mergeam chiar târâş-grăpiş. Cu Zmăii te poţi aştepta la neaşteptat la fiecare pas. Tot mergând eu aşa pâş-pâş am observat că nu am dat peste nicio surpriză zmăiască. Am ajuns la castelul lor fără nicio problemă. Începusem de altfel să intru la idei: „nu cumva era o capcană?” Am rostit-o chiar cu glas tare dar în afară de un boschet ce a foşnit, ca apucat de friguri, nu m-a băgat nimeni în seamă. Înăuntru – ţipenie de zmău. Nu i-am găsit decât în foişorul din spatele casei. Mai exact pe consoartele lor. Trei zmăoaice urâte cu spume. Şi care, desigur, trăncăneau. Până şi despre originea şi evoluţia limbii zmăieşti au ars gazul. Ceva din care să deduci însă cam pe unde ar fi fost dosiţi Luminătorii... canci. Să mă ia somnul de plictiseală nu alta, aşa preschimbat în câine cum mă aflam de le ascultam cu limba scoasă. M-am trezit din toropeală când tutele, observându-mă, şi-au pus în cap să mă mânânce. Nu mai haliseră demultişor pulpă de cotarlă că bărbaţii lor le aduceau de la vânătoare numa’ carne de zână. M-am pus pe goană ca un apucat. Aveau nebunele o viteză de ţi se făcea pielea găină încercând să le eviţi. În cele din urmă am căzut într-un puţ care s-a dovedit a fi gura de aerisire a unei peşteri. Am căzut de la o înălţime serioasă dar m-a salvat patul de frunze de pe fundul puţului. Curios sau nu, în clipa în care mă ridicam din maldărul ceala prăfuit şi mirosind nu ştiu de ce a zacuscă m-am gândit că mai bine ar fi fost să fi căzut într-o băltoacă de pălincă. Deci chiar nu ştiu de ce m-am gîndit la asta. Poate n-ar fi trebuit să mă gândesc la nimic.

În peşteră – ce să vezi: lumină a giorno. Ditamai caverna, nu aşa, o hrubă îmbâcsită de lilieci. Am văzut dintr-o dată doi inşi, goi cum îi făcuse mama lor, care nu se ruşinau de goliciunea lor şi care păreau foarte fericiţi în goliciunea lor. Mare lucru nu făceau, se hârjoneau dacă-mi aduc bine aminte. Cum m-au zărit şi-au întrerupt hârjoana, s-au apropiat şi m-am mângâiat pe cap recomandându-se: Lobonzăure Valeriu el şi Terehoanţă Andrada ea.

- Lobonzăure? Terehoanţă?, am lătrat circumspect. Ce fel de nume mai sunt şi astea?

- Râzi tu, tinere căţel, după pofta inimii dar dacă am înregistra tot ceea ce observăm cu simţurile noastre unde am ajunge? Viaţa n-ar mai avea în scurt timp niciun farmec. Lasă viaţa să ţi se întâmple. Ce importanţă are că n-ai mai auzit astfel de nume? Te obliga cineva să le fi cunoscut?

- Dar nu râdeam deloc. Mă minunam...

- În plus, nici nu poţi să bagi la cap tot ceea ce înregistrează simţurile. Fizic vorbind, e imposibil.

- De altceva mă minunam: numele personajului..., pardon, al omului pe care-l întâlneşti în drumul tău prin viaţă este reprezentativ pentru caracterul lui.

- Ştiu pe cineva care, tot aşa, ca tine, ne vorbea deunăzi despre cum unii pe care îi întâlneşti în viaţa ta pot fi o binecuvântare iar alţii un blestem.

- Ăsta era exact al doilea lucru pe care urma să vi-l...

- Prostii, javro, mă întrerupse Terehoanţă. Nu mai pune botul la ele.

Ocazie cu care îmi pică fisa şi atunci îmi reluai forma umană.

- Dacă e să mă arunc într-o divinaţie, le-am zis surâzându-le cât puteam eu de diplomat, voi sunteţi Marii Luminători. Cei pe care toată suflarea muritoare, flora şi fauna inclusiv, îi doreşte cu disperare…

- Şi ţi-a picat fisa asta, aşa, dintr-o dată?, întrebă neîncrezător Drăgan, cetăţeanul care le cam picotea.

- Pă da’ cum? Fisele cad altfel, gen lent?

- Felicitări pentru intuiţie. Dac-aş fi fost în locul tău nu m-aş fi prins de poantă.

- Ideea era, continuă Koriandros de parcă nu i-ar fi păsat de confesiunea amicului, că ăştia doi nu mai vroiau să muncească. Nu-i răpise nimeni. Din contră, se ascunseseră aici prin voinţă proprie. Cică peştera lui Platon se numea hruboiul ăla şi era locul ideal unde s-ar fi putut piti. Se gândiseră la ea chiar cu mii de ani înainte ca ea să existe.

- Cum vine asta?

- De unde vrei să ştiu!