Burta peştelui

            „Auzi la el, zgârciobu’ pământului: n-ar da, în veci, atâţia bani pe un pix nici să-l tai. Mda, ia să luăm noi cuţitul ăla de măcelărie din bucătărie şi, începând cu degetele de la picioare, să te iau la întrebări să vedem: ai da sau n-ai da atâţia bani pe un pix!? Hm, aud?”

Cu glas tare:

- N-ai da?

- Nu, face el ca muşcat „di şărpi”.

- Deloc?, bag eu cuţitul prin gard. 

- Nu, clar. Sub nicio formă, îşi continuă el atitudinea ca muşcat „di şărpi”.

- De ce?

- Omule, e prea mult. Ştii prea bine că mie-mi place ideea de „ieftin şi bun”.

„Omule”. Când i-aud p-ăştia cu „omule” parcă-mi vine să-i iau la bătaie cu frânghia udă. Ce-i aia „omule”? Ţi-e ruşine să-mi spui pe numele mic? Ţi se pare înjositor? Consideri că obiectivul ăsta de „omule” e suficient pentru a-ţi exprima afectivitatea?

- Ieftin şi bun?

- Da, exact. Nu văd ce poate fi mai bun decât atât! Ha-haaa...

Izbucneşte în râsul specific unei persoane atât de încântată de propriul ego încât glumele... pardon, jocurile lingvistice ale altora mai sunt cum mai sunt dar ale ei sunt geniale.

- Adică, da, ştiu, e o chestie idealistă, recunosc, se spovedeşte el, nu există ieftin şi bun dar, na, ce vrei, fiecare are dreptul să viseze. Nu?

- Apropo de vise: eu unul aş da o căruţă de bani pe o unealtă de scris. Ştii de ce? Pentru că realmente mă interesează aspectul. Tu, din moment ce nu te preocupă scrisul de mână decât la nivelul completării unui raport, normal că nu ai da.

- Stai, băi, că nu-i chiar aşa...

- Ba exact aşa e. Se cheamă hobby. Sau pasiune, în limba română. Preocupare, interes.

A mai fost vorba şi despre partea estetică a fenomenului, gen „feelingul generat de folosirea, pe foaie, a unei anumite ustensile de scris” dar, cum persoana în cauză avea despre asta aceiaşi părere pe care o are un înotător despre aratul câmpului cu un tractor de ultimă generaţie, am preferat să tac. Nu de alta dar a-i valida pe toţi mediocrii e ca atunci când ai alerga în fundul gol prin parcarea unui mall şi ai avea pretenţia ca unii şi alţii să-ţi facă poze, din creion, ca Jack Dawson pe Titanicu’ lui Cameron.