Prunele (4)

Întinzându-se la un păhărel de vorbă cu Aza şi Zalmoxe, Temistokle află mai în detaliu despre Zambax, spiriduşul cel ahtiat după orice fel de activitate fizică, spiriduşul cel obsedat, ba chiar posedat, de fiorii trăirii dionisiace. Pe scurt un „workaholic”. Nu putea sta locului o clipă. Cică „dacă stai îţi stă norocul”. Zalmoxe avusese de furcă vreo doi ani cu el tot încercând să-l facă a înţelege că lumea nu se rezumă la „a face”, din contră, începe cu asta dar se continuă cu „a simţi” şi se termină cu „a gândi”. Ţi-ai găsit! Zambax muncea. Dacă stăpânul uita sau pur şi simplu n-avea ce sarcină să-i traseze spiriduşul nu se potolea decât când primea ceva de lucru. Prunele, se înţelege, le furase cu de la sine putere. Ce-i spusese împăratului venise de la el. Doar treaba cu inelul era adevărată. El îi permitea să circule nestingherit pe distanţe care, în mod normal, n-ar fi putut fi parcurse decât de-a lungul a zeci de ani.

În cele din urmă Temistokle găsi că nu mai are altceva de făcut decât să se întoarcă acasă. Le ură celor doi să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţe, nu uită să precizeze că dacă ar fi toţi zmeii aşa ca Zalmoxe lumea ar fi un loc mai bun nu uită nici să ceară inelul (ca mijloc de deplasare)şi apoi o tuli.

Revenit pe meleagurile natale… se întoarse de unde a plecat. Zmăul îl avertizase: "vezi că aici Timpul trece altfel. Ce ţie ţi s-au părut a fi aici câteva ceasuri dincolo, la suprafaţă, poate să însemne chiar şi câteva secole."

Nu mai găsi nimic din cetatea în care crescuse, nu mai găsi nici chiar cetatea. Era un ditamai oraşul acolo unde circulau tot felul de obiecte netrase de niciun cal, erau oameni cu pielea neagră sau galbenă, existau obiecte mici, cât palma în care oamenii priveau de parcă ar fi vorbit acolo cu cine ştie ce zeu.

Nu-şi găsi locul într-o astfel de lume unde totul se petrecea în viteză.

Revenind în Golul Istoric urmă indicaţiile Zmăului: sări în apă, într-un anumit punct al acesteia. De acolo până la a pătrunde într-o altă lume nu mai fu decât un pas. De aici informaţiile se pierd. Nimeni nu mai ştie ce s-a ales de împăratul Temistokle. Pot specula că şi-a găsit fericirea sau că a ajuns acolo unde nimeni n-a ajuns vreodată sau că încă mai caută fericirea dar, na, speculaţia e doar speculaţie.