În gura mare, 1

     Era o linie melodică săltăreaţă şi care te invita aproape instinctual să te bâţâi. Cum avea şi el instincte ca toată lumea dar, nu ca toată lumea, şi le ţinea sub control, ţinea ritmul dând din picior. 

     Buba se referea la ce anume cânta fata. Mai întâi îl întreba pe un misterios "el" în miez de noapte dacă îl poate vedea ca pe cineva de încredere sau e doar o otravă de care se simte atrasă. 

     Hm, oare ce făceau ei în miez de noapte? Nu puteau să doarmă şi atunci avuseseră chef s-o pună de-o analiză psihologică? Până aici, oricum toate bune şi frumoase cu aceste întrebări. În fond, după manifestarea asaltului hormonal e şi firesc să te întrebi dacă mai continui cu aceste relaţii efemere sau e cazul să treci la nivelul următor, cel al unei relaţii reale. 

     E, de asemenea, firesc să te întrebi cât e real şi cât e efemer în cazul propriei personalităţi dar asta e deja paranteză digresionistă pentru cunoscători. 

     Pe urmă vine, insinuantă, Viziunea. Din care rezultă că femeia e capabilă de profunzime psihiologico-spirituală pe câtă vreme bărbatul nu se poate desprinde de sfera superficialităţii. Ea, aşadar, îi subliniază lui că îşi doreşte pe cineva care când o va vedea vulnerabilă să fie în stare să vorbească direct cu sufletul ei, cineva care să ştie să controleze Iubirea nu un ţâşti-bâşti care-i spune "te iubesc" şi-i face cadou de Valetine's Day un ursuleţ de pluş. 

     La final, ca-n dialogul absurd din caragialenescul "Căldură mare", îi subliniază că dacă iubi e pregătit îl va învăţa ea cum să iubească dar dumnealui să se gândească bine dacă "se merită" din partea lui un astfel de efort.