Ness frappe (1)

            Marea e plină de licheni plutind la suprafaţă. Ieri nu vedeai decât o plasă verzuie pe fundul apei, plasă care, în cel mai rău caz, îţi gâdila gleznele. Acum, odată cu încălzirea apei, plasa cea verzuie a revenit unde-i era locul: la suprafaţă. Acum când mâine plecăm. Stranie senzaţie să-ţi intre salariul în timp ce eşti în concediu: te gândeşti că sunt atâtea tentaţii pe litoral, te gândeşti la unii care mişună p-acilea arborând un aer de cetăţean serios şi onorabil dar pentru care salariul tău ar reprezenta doar banii de distracţie pentru o seară, te gândeşti că (ţi-a intrat în reflex) trebuie plătite utilităţie, să scapi cât mai repede de râia asta şi apoi Doamne-ajută până la luna următoare, să nu existe cine ştie ce monstruozităţi de cheltuieli neprevăzute. Oricum, explică-i faza cu salariul intrat pe card unuia din anii optzeci. Ori te-ar încondeia cu „fantezie debordantă” (eufemism pentru „nebun”) ori ţi-ar sublina că te-ai contaminat ireversibil cu literatura science-fiction.

Pe lângă mal şi apoi în larg îşi face veacul un vaporaş ce oferă, prin vocea unui tuciuriu cu mutră de smardoi transformat în atracţie de circ care te dă spate de râs, un minunat prilej de a observa staţiunea din larg şi de a face poze cu pescăruşii şi cormoranii surprinşi în mediul lor natural. Să faci poze ca un veritabil documentarist de la National Geographic. „Luaţi-vă copiii de mânuţă şi suiţi-vă-n bărcuţă”, invită smardoiul transformat în atracţie de circ menită să te dea pe spate de râs. Vorbeşte într-un mod ciudat de enervant: parcă ar avea prune-n gură şi, în acelaşi timp, parcă dă examen de dicţie la Actorie dar îl stăpâneşte un trac infect.

- Tati, ce-s ăia corlomani?, întreabă un puştan legat la cap cu un batic ce-i dă un aer de pirat beat.

Tati nu are chef de explicaţii mărunte aşa că-şi invită odrasla s-o întrebe pe Mirela. Probabil mama puştanului.

Sus, în capul plajei, lângă bar, e o boxă portabilă de un metru înălţime şi din care bubuie remixuri ale unor şlagăre din anii nouăzeci. Rulează în plin soare, umbrela pusă s-o protejeze nu-i mai oferă demult umbră. Cu toate astea boxa rulează neabătut înainte, pe înalte culmi de bass mugitor.

Peisajul uman: bărbaţi graşi, chiar supraponderali, muieri grase, deformate de naşteri în care, de-a lungul perioadei cu pricina, nu s-au sfiit să bage-n ele ca spartele, copii care urlă la părinţi, de alftel depăşiţi de situaţie, o persoană la o mie lecturând, nicio persoană scriind, interlopi arzând-o pe onorabilitatea unor familişti veniţi şi ei în vacanţă, la relaxare totală, tot felul de dame cu priviri îmbâcsite de frustrare şi trăgând frustrate din ţigări subţiri, nelipsiţii tuciurii ofertând „porumbuuu, piatră de baeee, scoici de mareeeaaa” cu acelaşi sictir cu care, în anii nouăzeci, se deschidea uşa la microbuzul de la Brăila iar un puştan cu mutră de absolvent de şcoală profesională urla traseul din toţi bojocii („Peaţa Mareee-Cherceeea”), uite şi un tătic cu fizic sculptat în ore chinuitoare şi transpirate de sală (de altfel singurul bărbat bine pe o rază uriaşă a plajei, de altfel deliciul întregii cohorte de muieri stătute din zonă), o burtoasă cu nas coroiat se scarpină fără jenă între fese, tot soiul de cetăţence între două vârste stau trântite pe burtă, lăsându-se mângâiate pe spate de soarele canicular, şi navighează cu importanţă pe insta, nişte cupluri obosite se dau reciproc cu cremă pe spate folosind senzualitatea aia specifică gorilelor care, la grădina zoologică sau în mediul lor natural, se caută de gângănii, tăticul cu fizic sculptat în ore chinuitoare şi transpirate la sală e combinat, se putea altfel?, cu o burtoasă pe care o doare fix în buric pe chestia asta, o fi însărcinată iar ignorantul de mine nu poate face diferenţa?, familii întregi cu cel puţin un copil în dotare au aterizat pe plajă cu aerul unui trib din Amazon teleportat într-un mall din Dubai, alte familii arată a fani „suveranitate” şi pentru care condiţiile modeste ale litoralului nostru sunt rodul ocultei condusă de Nicuşor Dan.

Cam asta au fost afirmaţiile, legătura „împotriva” voastră..., pardon, legătura înapoi la voi.