Înţelegeri neînţelese

     - Înţelegi acum că stiloul e o capcană, nu?

     - Nu prea. 

     - Păi e simplu. De fapt, tocmai ţi-am explicitat ce şi cum. 

     - Deci... 

     - Hai să-ţi mai spun odată: costumul. 

     - Pardon?

     - Te-ai duce, tras la patru ace, la un grătar? Sau, dacă ai fi femeie, te-ai destrăbăla la acelaşi grătar în rochie de gală? 

     - Deloc. Mă îmbrac în trening. Iar dacă e vară – preferatul meu: pantaloni scurţi, sandale, fără lenjerie intimă şi epilat total.  

     - Detaliu fabulos, chestia cu epilarea totală. Mi-aminteşte de o fostă care declara, tot aşa ca tine, că lucrurile trebuie să respire deci purtatul lenjeriei intime era contraindicat. Mai ales vara. 

     - Nu-i aşa? Oricum, când auzi astfel de afirmaţii din gura unei femei e una iar când le pronunţă un mascul e cu totul altceva. Ca în cazul pantalonilor de piele: purtaţi de el mai sunt cum mai sunt dar când îi poartă ea lucrurile explodează, nu alta. 

     - Aşa o fi, nu te contrazic dar tot un senzual eşti. 

     - Hai c-ai pus punctul pe „i”.

     - Adică? 

     - Senzualitatea şi... ăăă... copilul interior: două coordonate ale fiinţei umane care fie se alterează fie dispar în clipa în care aceiaşi fiinţă umană înaintează în vrâstă. 

     - Să revenim de unde am plecat. Aşadar am pornit de la capcana oferită de stilou, instrument de scris care, deşi elegant, e fragil şi totodată dificil de întreţinut, a scrie cu el e ca atunci când te-ai îmbrăca superelegant la un grătar, iar tălică te-ai apucat s-o arzi pe senzualitate şi copilul interior.

     - De la tine a plecat. Nu m-ai făcut tu senzual? 

     - Vax albina meid in ciana! Aşa mi-a venit să spun când te-am auzit cum te îmbraci tu vara la grătar. Epilat total, auzi tu la el! Te pomeneşti că te-ai duce, pentru o astfel de epilare, la un salon de înfrumuseţare unde să stai cu cracii în vânt iar domnişoara să te... ăăă... manipuleze după bunul tău plac! Iar dacă se întâmplă să mai şi ridici un pic steagul nicio problemă: donşuara închide şi ea ochii. Sau performează de o cu totul altă natură.

     - Bubiţa e aici: de ce taman la senzualitate te-ai gândit şi nu la altceva? 

     - Nu ştiu exact de ce, domnule psihiatru. Poate mă lămuriţi domnia voastră. O mică psihanaliză, aşa, de cu dimineaţă, după micul dejun, e chiar binevenită. Sau, în fine, în loc de senzualitate pune un alt sinonim, dacă ăsta te deranjează.

     - Hm, vezi tu, aş face-o dar... ăăă... senzualitataea mea nu-i totuna cu senzualitatea ta. 

     - Bă, ţi-a spus cineva că eşti sucit? Eventual că eşti atât de sucit că nici tu nu te mai înţelegi? 

     - Haida-de! Te credeam mai perspicac. 

     - Nu vorbi... 

     - Uite, mi-ai amintit prin mica ta perlă de cineva care acum ceva timp în urmă îmi atrăgea atenţia că nu-mi place nimic, că am un spirit critic prea... cum a zis, bre?.... aşa, mi-am amintit.... spirit critc agresiv... da, exact... aşa zicea... critic pe oricine şi orice, nu-mi place nimic, prin urmare voi sfârşi în singurătate... Ori taman asta făcuşi şi tu acuma: m-ai acuzat nici mai mult nici mai puţin că gândesc. 

     - Ce să spun: analiza ta pe text m-a dat pe spate, făcându-mă să mă simt mic şi neputincios în faţa măreţiei tale. 

     - Analiza pe text e totul, amice. Lumea se bazează pe cuvinte. Comunicarea e cheia. Atât prezenţa cât şi absenţa ei. Nu cifrele sunt cheia, cum le tot place unora s-o creadă. Cifrele sunt bune la făcut cumpărături din piaţă, la construcţia de clădiri şi poduri. Chestii importante, nimic de zis, dar cine se află în spatele acestora? Oamenii. Care, ghici, vorbesc între ei. Comunică. Deci ne întoarcem la cuvânt. Care, după cum ştii, la început era la Dumnezeu căci El era Cuvântul. Pricepuşi luminoasa mea teorie?

     - Cum le ştii tu pe toate! Sunt uluit! 

     - Lasă vrăjeala că nu eşti de la mahala. Bre, dacă am fi trăit într-o dictatură te-aş fi înţeles. Într-un regim totalitar e spre binele tău să nu gândeşti. Dar într-o democraţie... a nu gândi echivalează cu o crimă. Împotriva ta.